Ma simt aiurea... as fi tentata sa ma consider dezamagita, insa nu sunt convinsa ca pot spune asta. Despre un eveniment ca carui aparitie o poti prevedea nu poți spune ca te-a luat prin surprindere, nu?
In trecut si eu aveam incredere in oameni, dar am inceput sa o pierd incetul cu incetul, astfel ca nu mai am deloc. Și nu cred ca voi mai putea avea vreodata, cel putin nu in aceasta viata. Toti oamenii suntem niste ”javre”, suntem mai rau decat animalele. Ne mancam, uram, jignim, ranim, barfim si (prea) multe altele... De ce facem asta???
Nu va mai mintiti singuri! Nu exista prietenii adevarate, ci relatii de conjunctura din care fiecare urmareste sa obtina ceva. Astfel ca asa zisele ”prietenii” dureaza pana cand cineva se trezeste ca nu mai are nevoie de celalalt si atunci, gata, da delete/eject.
Drept urmare de cativa ani incoace am incetat sa consider ca mai am prieteni, am rude, cunostinte, colegi, fosti colegi, vecini etc.... dar nu PRIETENI, aceasta notiune nu exista.
Intamplarea de azi nu e o ”big deal” e doar una din lungul sir care m-au facut sa imi fie scarba de oameni. Chiar trebuie sa musti mana care te-a hranit? Chiar e asa greu sa te abtii?
Am vazut si trait multe si nici nu indraznesc sa ma gandesc cate ma mai asteapta in viitor. Omenirea e mereu surprinzatoare!
Noapte buna.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu