Azi a fost o zi importanta, un capitol destul de important din existenta mea se incheie definitiv si irevocabil!!!
Cel pt. care am simtit pt. prima si singura data fluturasi in stomac, pt. care as fi fost in stare sa fac orice, pt. care mi-am si complicat viata de mai multe ori, pt. care am facut sacrificii si indurat multe, care mi-a daramat multe conceptii si principii si cu toate astea as fi fost dispusa sa merg pana la capat.... el, baiatul cu ochi de un albastru ametitor si cu o privire al naibii de patrunzatoare.... cel care intr-o buna zi a hotarat sa plece intr-o tara inepartata.....de care m-am despartit doar telefonic, convinsa fiind ca acela e finalul si ca nu o sa il mai vad prea curand.... Ei bine dupa 3 ani si o luna, ne-am vazut intamplator, ne-am salutat, ne-am apropiat, m-a pupat pe obraz.... apoi mi-a aratat verigheta de pe mana lui stanga.... apoi mi-a prezentat-o pe sotia lui....
Valuri de intrebari imi inunda creierul cu o viteza ametitoare... Nu stiu cat de multa coerenta au ideeile mele in clipa asta... am nevoie de niste raspunsuri care sa ma vindece.
There's no more to be said...
Piesa asta e în loc de concluzie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu